PROVOCĂRI

Fruit worker with a sack of ammonium sulphate

Mai jos sunt câteva exemple de probleme în ce privește drepturile muncii și deteriorarea mediului în industria bananelor și care sunt tipice în întreaga producție de fructe tropicale.

Drepturile și condițiile de muncă

Ce condiții experimentează muncitorii care cultivă și recoltă bananele noastre?

Muncitorii imigranți

Muncitorii de pe plantațiile de banane din unele țări, cum ar fi Republica Dominicană și Costa Rica sunt imigranți, a căror muncă și drepturi sociale nu sunt respectate mai deloc. Mulți muncitori sunt, de asemenea, angajați prin subcontractori pentru a face forța de muncă mai ieftină, mai flexibilă și mult mai greu de organizat în sindicate.

Femeile muncitoare

Femeile muncitoare sunt în mod particular vulnerabile, de obicei lucrând pentru 14 ore pe zi fără să fie plătite în plus, fără a avea libertatea de a se organiza și fără a le fi respectate drepturile. Femeile sunt concediate pentru că devin însărcinate și nu au niciun drept înainte sau după naștere, iar multe suferă de hărțuire sexuală la locul de muncă. Femeile muncitoare în țări, cum ar fi Ecuador și Costa Rica reprezintă doar 13% din forța de muncă, deoarece angajatorii văd femeile tot mai des ca niște riscuri și costuri foarte mari.

Sindicatele și drepturile de muncă – importanța unei voci independente

Apartenența la un sindicat este foarte rară în unele țări care exportează banane, deoarece tacticile anti-uniune sunt foarte răspândite de către companiile de banane nationale și multinaționale. În Guatemala, cultivatorii de banane și activiștii de sindicate suferă în mod regulat de discriminare, violență și chiar asasinare. În Costa Rica, companiile de banane folosesc „solidarismo” ca un substitut pentru sindicate independente, subminând eforturile făcute de sindicate legitime.

În cadrul industriei naționale și internaționale, legile muncitorești

  • cum ar fi dreptul de a face parte dintr-un sindicat independent
  • sunt în mod frecvent încălcate, deși este ratificat de către guvernele țărilor producătoare. În ultimii ani, s-a făcut o mișcare în privința privatizării standardelor de muncă prin certificarea plantațiilor de banane.

Totuși, ca niște îmbunătățiri reale să se vadă în ceea ce îi privește pe muncitorii agricoli, ar trebui mai întâi să se asigure libertatea de a organiza sindicate, cărora să le fie asigurată capacitatea de a-și putea optimiza propriile condiții de muncă prin negocierea colectivă și implementarea ulterioară a drepturilor de muncă fundamentale.

Mediul

Producția de banane poate fi un adevărat dezastru pentru mediu – știi de ce?

Majoritatea bananelor exportate în Europa sunt cultivate pe plantații de scară maare în America Latină și, tot mai des, în Africa. Metode intense de producție maximizează productivitatea, dar cauzează grava deteriorare a mediului:

  • Contaminarea râurilor
  • Cantități uriașe de resturi
  • Erodarea solului
  • Risc crescut de inundații
  • Despăduriri și distrugerea habitatelor
  • Distrugerea fertilității solului, fiind nevoie de cantități mari de fertilizatori

De ce sunt folosite chimicale pe plantații?

Plantațiile de banane sunt monoculturi – sunt crescute doar un sigur tip de plante. 97% din bananele comercializate la nivel internațional vin dintr-un singur soi, Cavendish. Această lipsă de varietate genetică face ca plantele să fie foarte sensibile la dăunători, fungi și boli, așadar cantități enorme de insecticide și alte pesticide sunt aplicate plantelor. Odată ce dăunătorii și bolile se adaptează, devenind tot mai puternice, trebuie aplicate pesticide tot mai nocive. Majoritatea proprietarilor de plantații vor cheltui mai mulți bani pe agrochimice, decât pe forța de muncă. Fertilizatorii și pesticidele poluează canalele de apă, ucigând pești și distrugând alte ființe acvatice, inclusiv recifurile de corali. Chimicalele depozitate fără grijă se infiltrează în sol și în apă. Apa poluată este folosită pentru băut, gătit și spălat.

De asemenea, producția de ananași este caracterizată prin scara largă și plantațiile monoculturale deținute de un număr mic de companii naționale sau multinaționale de fructe. Cultivatorii folosesc de 10 sau 15 ori mai multe ierbicide asupra ananașilor decât pe alte plante, iar aplicarea pesticidelor toxice este tragică, în special, în zone de pădure tropicală, unde ploi puternice duc otrăvurile în sursele de apă din apropiere, contaminând sursa de apă a comunității care se află la 100 m de plantație.

Pericolele utilizării agrochimicelor

Agrochimicele sunt aplicate manual și sunt pulverizate prin aer. Se estimează că 85% din chimicalele pulverizate din avioane nu ajung pe plante, în schimb saturează întreagă zonă, incluzând muncitorii, casele și mâncarea lor. Legile le interzic muncitorilor să fie pe câmp când se pulverizează, dar acest aspect este încălcat. Pentru lucrătorii de pe plantații și localnici, impactul asupra sănătății din cauza numeroaselor agrochimice este multiplu, provocând probleme începând de la depresie, dificultate în respirația și ajungându-se la cancer, avorturi spontane și defecte apărute la naștere.