Credem că anumite sisteme de certificare au adus beneficii însemnate micilor producători. Totuși, este cu mult mai greu să identificăm avantajele pentru muncitorii acestor sisteme, care, de obicei, eșuează să susțină munca sindicatelor independente.
O legislație națională și internațională aplicată corespunzător este de preferat pentru aceste standarde voluntare. Cum spune și Secretarul General al ITUC (Confederația Internațională a Sindicatelor), Sharon Burrow, „Standardele private nu trebuie să substituie politicile publice stabilite prin procese politice democratice și reprezentative.”
Certificarea organică
Ce este certificarea organică?
Certificarea organică este o certificare și un sistem de etichetare realizat de o terță parte, ce acoperă toate aspectele producției agricole și împachetării, bunăstarea animalelor, măsurile de conservare a speciilor de animale sălbatice și interzicerea aditivilor alimentari care sunt dăunători sau nu sunt necesari în hrana produsă organic. Orice produs vâdut ca „organic” trebuie să se supună unui set de reguli stricte stabilite la nivel național, european și internațional. Procesul de certificare și auditul este realizat de companii de ceritificare independente.
Care sunt beneficiile certificării organice?
Însă este loc pentru mai bine
Certificarea Fairtrade
Povestea comerțului echitabil
Înaintea introducerii etichetei, lanțurile de aprovizionare Fair Trade erau organizate în lanțuri de organizații dedicate complet conceptului. Pentru a se extinde și a intra pe piața comercială prin intermediul companiilor convenționale care nu sunt dedicate 100% Organizațiior Fair Trade, a crescut și nevoia pentru dezvoltarea unor standarde și a unei modalități independente de verificare a afirmațiilor făcute de comercianți și producători în ceea ce privește condițiile de producție. De aceea, în 1988, organizația de binefacere olandeză Solidaridad a introdus, inițial pentru cafea, etichetarea Max Havelaar și un sistem de certificare. Inițiative similare au urmat în alte țări din Europa și America de Nord. În perioada anilor 1990, organizațiile care au stabilit standardele și certificarea, ce inițial erau independente, au format Organizațiile Internaționale pentru Etichetarea Fairtrade (FLO) și eticheta comună Fairtrade a fost introdusă. În 2012, FLO și-a schimbat denumirea în Fairtrade Internațioanl (FI).
Standardele generice Fairtrade și standardele pentru produse specifice sunt stabilite de FI, în vreme ce sistemul de certificare fairtrade este condus de FLOCERT Ltd. (o companie deținută de FI) în cooperare cu auditori și inspectori din toată lumea. Standardele Fairtrade sunt astfel create pentru a trata dezechilibrul de putere din relațiile comerciale, piețele instabile și injustițiile din comerțul convențional. Astfel, standardele Fairtrade se aplică atât producătorilor, cât și partenerilor lor de comerț (comercianți).
De ce este sistemul Fairtrade Internațional respectat pe scară largă?
Ce poate fi îmbunătățit?
Sistemul Fairtrade Internațional are experiență în lucrul cu organizațiile micilor producători (majoritatea cooperative și uniuni de cooperative). Însă Fairtrade Internațional a fost în ultimul timp ținta unor critici publice în Europa și America Latină pentru că nu tratează problema libertății sindicatelor de pe unele plantații certificate din America Latină. Standardul Fairtrade Internațional privind Forța de Munca Angajată a fost revizuit în 2014 pentru a consolida dreptul muncitorilor de a se organiza liber și de a negocia colectiv, cât și de a da muncitorilor dreptul la un mai mare control asupra modului de cheltuire a bonusului Fairtrade. Fairtrade Internațional introduce, de asemenea, o nouă metodologie de stabilire a unui proces clar și a punctelor de referință pentru fixarea unui salariu decent.