Multe supermarketuri și companii de fructe Europene beneficiază financiar în urma operațiunilor din afară Uniunii Europene – cum ar fi plantații de fructe tropicale – dar evită responsabilitatea cu privire la impactul asupra condițiilor de angajare, nivelul salarial și practicile corecte de mediu, adesea subcontractând operațiunile, folosind companii sau furnizori subsidiari.
Cu toate acestea, acești subsidiari și subcontractori frecvent încălcă drepturile de bază în muncă cât și legislația în ce privește mediul. Prea des oameni ale căror vieți au fost afectate negativ de practici corporatiste au oportunitate puțină sau deloc de a-și susține drepturile în țara lor sau în țara unde își are compania sediul. În plus, oamenii pot fi intimidați serios dacă iau orice fel de acțiune, de exemplu lucrătorii pot fi dați afară pentru simplu fapt că devin membru de sindicat.
E responsabilitatea individuală a statelor de a face companiile responsabile pentru introducerea și aplicarea legislației ce poate fi folosită pentru a asigura că activitățile economice de-a lungul lanțului de aprovizionare nu afectează negativ comunitățile în țările producătoare. Cu toate acestea doar o mână de țări au minimul de instrumente legale de a face companiile responsabile (măcar în parte) pentru impactul social și de mediu al activităților lor (de ex. Franța).
La nivel internațional s-au făcut pași înspre a adresa rolul și responsabilitatea sectorului privat înspre dezvoltarea sustenabilă și eradicarea sărăciei. Exemplele includ Ghidul OECD pentru companii multinaționale, Convențiile și Declarațiile ILO, Legea Internațională a Drepturilor Omului și Principiile Națiunilor Unite cu privire la Afaceri și Drepturile Omului. Deși aceste inițiative sunt un pas valoros înspre asumarea responsabilității de către corporații și sunt agreate de state ce își asuma responsabilitatea de a le implementa, există puține instrumente legale care pot fi folosite pentru a asigura că și corporațiile aderă la aceste standarde. Nu sunt substitutul pentru o legislație coreponzătoare cu efect direct asupra operațiunilor multinaționalelor. Prin urmare, statele trebuie urgent să adopte legislații ce pot fi recunoscute legal la nivel național, regional și internațional, cu ajutorul societății civile, incluzând sindicate independente.
Griji cu privire la puterea de cumpărare au fost déjà raportate în mai multe țări membre UE. Unele State Membre au încercat să rezolve problema Practicilor de Comerț Ne-echitabile introducând legi pentru, de exemplu, regla relațile comerciant-producător; pentru a interzice vânzarea la subpreț; pentru a stopa discriminarea prin preț; și pentru a reduce dependența în relațiile de schimb.
Aceste inițiative naționale sunt pași pozitivi în direcția eliminării Practicilor Comercial Ne-echitabile care pot apărea datorită dezechilibrului de putere dintre comercianți și producători.
Cu toate acestea, impactul e limitat datorită naturii internaționale a sursei mărfii și vânzării. În întreagă Uniune Europeană, comerțul e tot mai dominat de un număr mic de lanțuri de supermarketuri. În timp ce există o legislație anti-monopol pentru a opri producătorii masivi să abuzeze dominarea pieței, nu există o legislație în cadrul UE făcută special pentru a adresa abuzurile puterii de cumpărare a supermarketurilor.
Acești comercianți devin rapid ”portarii” ce controlează accesul fermierilor și al altor producători către consumatorii din UE.
